după perdea

e omul cenuşiu sau omul străveziu

care toată viaţa s-a ascuns să nu i se vadă goliciunea

efort inutil pentru că transparenţa descoperă parcursul luminii

şi cenuşiul trece noaptea prin urechile visului

cuvintele îşi iau zborul anost

baloane de săpun fără iz multicolor şi irizant

cuvinte transparente fără carnaţie

şi fără tuşe şovăielnice

viaţa se scurge fără să-l bage-n seamă

nor ce nu reflectă lumina şi nici nu descoperă albastrul

povestea omului cenuşiu nu e poveste

e doar o-nşiruire de zile sticloase

şi totuşi

atunci când luna plesneşte

din crăpături curge roşul poftei de viaţă

ce ar fi putut să-i fie