când visele devin realitate

ţinând cont că am intrat într-o nouă era

şi că timpul curge cu altă viteză de-a lungul axei

am decis să vă spun adevărul adevărat: am ucis realitatea

şi din cauza asta fiecare trăieşte într-o realitate paralelă...

copil fiind am visat să cresc mare

şi zilele se uitau la tocul uşii numărându-mă din doi în doi

până când am decis că a creşte nu-i o mare scofală

apoi am visat că o să devin cel mai deştept om

dar viaţa îmi tot repeta în surdină

nu e bine să crezi în vise... carpe diem

cine nu ştie ce pierde ar face mai bine să rămână copil

dar pentru că am depăşit momentul alegerii

mi-am spus că pot să redevin copil având eu copii

iar apoi am visat că voi fi bogat

dar zilele treceau într-o curgere monotonă

fără a ţine cont de visele mele

acum nu mai visez nimic

sau mai bine spus mai am doar un vis

ascuns în cele mai adânci cotloane ale imaginarului muribund

visez la momentul când voi avea o armă letală

care v-a putea ucide toate visele inutile

ca un fel de igienizare

totalitară

heiiiiiiii... cine a stins lumina?