sâmbătă, 17 octombrie 2015

one day



într-o zi voi uita că am plâns şi voi uita că mi-am dorit să râd

viaţa ca o cursă contra-cronometru
taie hălci din visele mele
împuţinându-mă
încărunţindu-mă
obosindu-mă
asurzindu-mă
podidindu-mă
înrăindu-mă
uitându-mă
aruncat prin colţuri pline de pânze uscate
amintirile se decolorează păstrând urma înceţoşatelor figuri
lacrimile au uitat că-s moarte în adâncurile plângerii
într-o zi voi uita cum se îmbucă piesele de viaţă
încurcând plânsul cu râsul
şi trăirea cu amintirea
uitându-mi corpul cu simbolistica lui
într-o binevenită apnee


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu