vineri, 16 octombrie 2015

inima mea e un templu cu mai multe intrări


plângeţi voi amintiri cu speranţa că veţi reda strălucire trecutului

inima mea ştie cuvinte pe care buzele se ruşinează să le rostească
inima mea şopteşte încontinuu indiferent dacă o ascult sau nu
şi cu toate astea ea mă iubeşte necondiţionat

de câte ori am timp mă aşez să-mi trag răsuflarea privind-o
este aceeaşi, poate puţin mai părăsită, uitată
abandonată în tumultul unei zile
şi cu toate acestea ea bate pentru mine
indiferent dacă cineva îi mai calca pragurile
şi dacă se mai apleacă să-i oblojească tristeţile
dar ca orice templu, ea ştie să-şi poarte crucea cu demnitate

ştiu că va veni şi ziua în care nu vei mai putea
doborâtă de vreo spaimă sau pur şi simplu ignorată
abandonată într-o uitare colţ indiferenţa


dar indiferent de ce se va întâmpla ştiu că niciodată nu ţi-ai închis porţile

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu