o zi

asemeni multor alte zile mi-a ieşit dis de dimineaţă pe nas

când am strănutat fără batistă

şi s-a răspândit infestând lumea cu secundele ei grăbite

cine se ridică brusc riscă şă-şi piardă conştiinţa

printre atâtea alte neputinţe

azvârlite grămadă-n magazia speranţelor irosite

soarele îmi bate-n geam surprins

făcându-mi disperat semne

şi-ntrebând pe muţeşte ce-am păţit

dacă ar şti orele câte necazuri îmi pricinuiesc

din cauza inconsecvenţei

şi-ar băga minţile în cap curgând cât de cât monoton

unul mie, unul ţie pân´la şaizeci să fie

şi orele s-au scuturat de râs

încercând să împartă echitabil toate minutele rămase

dacă n-ar fi fost colţul ferestrei

nu avea luna în ce să se agaţe

şi trecea noaptea fără să bage de seamă