impresii (2)

Moscova nu crede-n lacrimi
şi nici în tocurile pantofilor cui
pentru că stigmatele
apar de fiecare dată mai aprinse

timpul face tumbe printre porţi de-mbarcare
iar pista lascivă îi face cu ochiul
lăsându-se rulată de fiecare
credulă şi somnoroasă

zborul miroase a kerosen
şi noaptea oftează-n hublouri
felinarele roşii
îşi fac de cap pe pista goală

tăcerea lasă urme sifefii
licurici salută trecerea maiestuoasă
în urmă, terminalul scânceşte
şi nu-şi găseşte locul în noapte