peisaj

mă gândesc să scriu povestea
membrelor dezarticulate şi a verbelor nearticulate
atunci când tăcerea se lasă grea în braţele dansatorului
şi cade în genunchi
lăcrimând ca un taur în mijlocul arenei
Saint-Saëns s-a retras într-o cască
şi se luptă să resusciteze uitatele
trenul îşi face de lucru
răscolind după-amiaza caniculară
hoţeşte
cerul s-a dezbrăcat până la brâu
şi-a coborât printre baloţi şi secerători
împărtăşindu-se
cărămizile staţionează în curte
nehotarâte
şi privesc jur împrejur
cu mâna streaşină, aşteptând un semn, o chemare
în sala de dans, în faţa oglinzii
Timpul, mare maestru
îmi ia mâna spulberându-mi temerile
jur împrejur, orele bat ritmul
sângele aleargă disperat
călcâiul striveşte aerul
în ritm de flamenco
mercurul se agaţă cu disperare
de toate gradele de rudenie
suntem 36 la umbră.