cometa

din ceruri cade omida arzând
o voce-ascunsă în adânc i-a spus:
tu poţi să zbori! de vrei…
dar glasul
n-a voit a-i spune
că zborul e răsplata ce-o primesc
aceia ce-s zidiţi pe viaţă
în sufocante închisori
şi nici aceasta nu-i de-ajuns
dacă din carnea zidului nu muşti
să laşi lumina să te ardă-n voie
şi aerul să te scrumească apoi în zbor

visul aripilor doarme
lanţurile îl veghează