venisem pe lume, era noaptea tarziu
iar scancetele atipeau pe masa rece
si intre mine si ele treceau apele Sambetei
sanul s-a strecurat, inundand Calea Laptelui
iar eu inghiteam printre hohote stelele
apoi n-am mai plans
si a fost o noapte
si-apoi a fost iar zi
eram pe-aceasi masa rece
si de sus ma priveam cam nesigur
asa cum numai un caine mai priveste luna
si o latra de-a surda
din burta mea se revarsa cerul
si eu ma priveam cum nasc toate stelele
pana cand sangele m-a-nvaluit in aburul sau
si a fost o cadere-n uitare
si a fost o noua-nviere
undeva, departe, o alta masa rece ma asteapta
si somnul cel mare va veni ca un fur
imi va aprinde lunile cu rasuflarea mea pierduta
si voi privi nepasator la stele
trecand agale printre ele
tot mai departe de soare
si voi uita ca mai putea sa vina alta zi
si voi trai cat noaptea cea mare
strabatand carare dupa carare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu