între

orice râmă devine altceva
când se ridică între a fi şi a avea
eu sunt o râmă şi am drumul meu
tu cine eşti?
imaginea din ciobul de sticlă
se mişcă în acelaşi ritm
şi parcă mi-ar vorbi
dar nimicul ţiuie prelung
şi inelele cad pe rând
tu cine eşti?
eu sunt şi am drumul meu
mereu între a fi şi a avea