dialog de unul singur…

unde-ţi sunt pârâşii ?
s-au ascuns înapoia vorbelor frumoase
le-au scurs înţelesurile, le-au umplut cu otrăvuri
şi le-au făcut purtătoare de moarte

nu-ţi e frică să ridici sabia?
ştiu că nu-mi este dat să judec
dar tăind limba muiată-n miere, păzesc de istovire
şi redau libertate cuvintelor, ideilor

cine ridică sabia de sabie va pieri
ştiu dar nici sabia şi nici săgeata nu otrăvesc precum cuvântul
şi ştiu că la Tine sunt toate
şi adevărul şi calea şi viaţa şi cuvântul

du-te dar şi ia seama să nu mai păcătuieşti
zămislit sunt din carne, sânge şi al Tău cuvânt
şi nu pot să mă lepăd, să mă pierd în tăcere
fără de sângerare şi fără de durere