singurătate

ştim amândoi că falsa neputinţă
ne-nvăluie ca ceaţa, ne desparte
te-ascunzi în inutilă nepăsare
când mă destram în aspră nefiinţă

strâng aerul în pumni şi-l simt cum arde
mi-s ochii grei şi spaţiul se curbează
cuvintele se sparg, tăcerea doare
şi sunetele-n carne-mi sângerează

eşti goală, doar o ramă fără pânză
şi un cui ruginit în azi sunt eu
număr de inventar ascuns sub pleoapă
o piesă-ntr-un depozit de muzeu

imaginea uitatei curtezane
fals decolteu, picior peste picior
ce-ncearcă să ascundă prăfuirea
într-un fotoliu desfundat şi gol

atâta poţi, şi eu atât suport
fantomă tu şi eu uitatul mort