locul în care nu mă găsesc

celor care m-au iubit le pot spune că dincolo de cuvinte se ascund semnele

celor care m-au cunoscut pot să le spun că sub piele de obicei ascundeam munţi de silabe

iar celor cărora le-am fost indiferent pot să le spun adevarul gol goluţ:

adânc în mine, închistat ca tăcerea de-nceput

se află marele gol

locul în care emoţiile se sting, ecouri cu aripa ruptă,

hrană pentru tăinuitul minotaur

ori de câte ori mă izbesc de câte-o primăvară

pe buza golului se târăşte încă un ecou cu aripa ruptă

priveşte oarecum nelămurit

către liniştea din adânc

închide ochii să nu strige şi îşi dă drumul

plutire fără sfârşit înfiptă-n ziua mea de plâns

dacă cineva vă spune că m-a zărit căzând, să nu-l credeţi

prin ochii minotaurului caut firul rătăcit

ce mi-arată drumul

de lumină