orasul fantoma

priviti-ma de sus,

corpul meu sectionat cu aspect de oras oras, sufera

parcurile se micsoreaza incontinuu in urma epilarilor necontrolate

iar strazile sufera de tromboza automobilistica

cred ca nici aerul nu mai este respirabil

iar casele nu-si mai vad ferestrele

nici daca se coboara pe cosurile parasite

candva, orasul meu, trepida, clocotea de viata

fara sa mai faca deosebire intre ora de noapte si viata de zi

lasand ploile sa-mi spele obrajii cand mi se punea cate un nod intr-o intersectie

iar amintirile se strangeau vraf

chiar daca erau lipicioase pe margini si patrunse de umezeala

agitate de orice-ntamplare, nepasatoare chiar si la trecerea timpului

ce vremuri dom’le, ce vremuri

industrializarea a trecut intr-o noua staza si robotizarea a fost partial uitata

acum ma lupt cu spalaturile si-ncerc din rasputeri sa mai citesc cate ceva

cat sa nu uit indexarea vorbelor si alungarea virgulelor mironosite

ca mi-au spalat ideile, stergandu-mi rimele cu pletele

pastrand mirul pentru timpul corect

mortificarea se opreste pe buza creierului privind la piedestalul inutilului dat

acolo unde nici macar egoul plecat din delta ventriculara nu mai cuibareste a moarte