omul dintr-o bulă de aer

urmează-mă!

cuvintele urcă scară la cer

despărţindu-mă de ȋnchisoarea sferică 

de fiecare dată mă trezeam ȋn celula mea cea de toată ziua

care se dilata şi se contracta ȋn jurul unei constante

nu mai mult de douăzeci şi patru de ore

cât ţine atotputernicia lui azi

carpe diem este ȋnchisoarea perfectă

ȋn care nu au loc nici ziua de mâine şi nici cea de ieri

răstignite pe suprafaţa celulei sferice

amintire a ceea ce a fost sau nu

ȋmpreună-am traversat barierele

şi te-am urmat ȋncrezător

de aici din afara oricărei zile

pot privi detaşat

ȋn toate direcţiile fără să mă doară

undeva, departe, ziua de ieri şi cea de mâine

se ascund.

iar ziua de azi numără cadenţat

orele