celei ce împarte daruri

daca tot eşti atât de bun pe cât spune lumea

am sa te provoc la o partidă de poker pe dezbrăcate

fiecare îşi joacă şansa şi potul după cum crede

şi-am inceput...

prima oară, timid, aruncam câte o oră sau două

apoi când am văzut că tot pierd am ridicat potul: o zi, două

săptămânile cad pe rând dezbrăcate

ani cearcăne

se adâncesc în carnea seacă

şi mă simt tot mai gol, mai sărac

mai fără rest

eu mi-am dezbrăcat mai toate zilele

ei nu i s-a clintit nici măcar voalul ce-i ascunde zâmbetul

fiecare om e dator să-şi joace sau nu zilele

dar ea mereu va rămâne o enigmă

nedezbrăcată

am deschis uşa să-i fac loc sufletului

să-şi caute de drum