scrisoare de departe

cu toate ca timpul isi mananca degetele

am avut curajul sa-nfloresc,

departe de orice pleoapa

zadarnica zbatere si aruncare in neant

piatra-si scrie-n cer tacerea

fara ca sa vada

caisul inflorit ce-si povesteste moartea

zidita-n carnea cu parfum de floare

vantule hainule, de ce-mi cosesti florile

pruncii albi mi-I tesi in iarba

rascolind parfumul

viitorul se cladeste intr-un am fost ieri

cand am izbit in pamant...