de ce mi-e frică să mă bucur, când starea de normalitate mă îmbracă?

să vezi un trotuar recâştigat şi un gard viu tuns îngrijit
să vezi coşuri de gunoi şi gropi astupate (în parte)
să vezi actori în stradă bucurând şi bucurându-se

e cu totul altceva şi sincer
mi-e frică să respir ca nu cumva să mă trezesc la realitate

e noapte, citesc un jurnal şi ascult Pheonix

numele din jurnal se năpustesc asediindu-mă

şi muzica cerne petice de linişte

adormind spaimele unei vieţi cenuşii

vă rog, lăsaţi-mă să dorm un vis ce nu-i al meu

bucură-te suflete, luna străluceşte pentru toţi

chiar dacă eşti altfel ai şi tu amintiri

şi ieri este un ceaun în care aruncăm de-a valma

tot ceea ceea ce viaţa ne aruncă fără să privească-n urmă

bucură-te suflete că Styxul te spală şi-ţi ia tot din buzunare

vorbeşte-mi de realitate, vorbeşte-mi de-adevăr şi de minciună