întrebări şi pustiu

eu când o să plec?

Duminică

şi când e duminică?

prietenul meu le încântă adresându-li-se suav Domniţă

şi toate, indiferent de vârstă cad secerate

iar răsuflarea urcă şi coboară asimptotic şi haotic

oare merită să încerc formula asta sau e doar vorba de intonaţie?

bucătăria răsuflă uşurată,

a suportat tot chinul naşterii fără blesteme şi eşecuri

aburi voluptoşi părăsesc scena unduindu-şi şoldurile

în timp ce noua jertfă jubilează inconştient

cuvintele, ele sunt cheia

daţi-mi un cuvânt şi un punct de sprijin

şi sunt în stare sa transform orice distopie într-o duioasă utopie

ce fac cu bâta asta? păstrez măsura, rima, ritmul

ciudat, o mare de tăcere pregăteşte naşterea unui tsunami

oratoria sălbatică ridică pereţi verticali

ce vor şterge totul în calea lor

pustiind şi anulând viaţa fără discernământ