dintre sute de catarge

farul din Alexandria nu a fost un mit

el chiar tăia noaptea în felii

luminând valurile timpului care au ajuns până la noi

viaţa mi-a pus mâna pe umăr şi m-a întrebat: vrei să mă ai?

da! şi am căzut în lume doborât de preaplin

iar ea m-a investit cavaler de viaţă cu paloşul ei de aer

în cadrul uşii-întredeschise, cuvântul stingher se strânge-n volane

ruşinea-l doboară dar silabele-i plâng de foame

iar prostituţia nu-i pentru oricine, îţi trebuie dorinţă şi chemare

m-am descheiat la toate rimele şi-am plătit taxa

în cameră, eu, cuvântul şi toate fanteziile mele

împreună desenând rânduri-rânduri gânduri-gânduri