prea scurtă pentru a fi povaţă

fiecare îşi poartă în sine veşnicia

dar de cele mai multe ori se uită dincolo de cuvinte

şi nu caută ce-i trebuie ci doar ce crede că îşi doreşte

unde îţi este inima? ai întrebat

şi toate temerile s-a răscolit  ca pulberile înălţate-n fapt de seară

pentru că nu mai ştiam pe unde îmi pribegeşte inima

fusese o vreme când umblam nedespărţiţi

apoi eu m-am oprit învârtind roata olarului în gol

iar ea a plecat să mă-ntregească şi să mă aducă acasă

m-am ridicat, mi-am adunat cuvintele

şi-am ieşit trecând dintr-o viaţă în altă

căutând-o şi povestind-o în cuvinte puţine

nu îţi dori ceea ce nu-ţi trebuie

şi nu lua cu ţine mai mult decât poţi duce

pentru că inima va face pace încălzindu-ţi bătrâneţile