Gând de spaimă

Furia lor e şi furia mea
Ei sunt eu şi eu sunt ei
Mâinile lor sunt mâinile mele
Iar ochii lor văd numai ceea ce le arăt
Şi m-au creat pentru că i-am vrut.

Au distrus tot ce ţinea de trecut
Ei strigă în locul meu, vocea mea nu se stinge
Toţi îmi cunosc puterea de care nici eu nu ştiam
Mila, răbdarea, ameninţarea şi raţiunea nu au putere
Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Sângele sânge cere.

Rugaţi-vă pentru sufletul fratelui Alexandru
Dacă vreţi să credeţi că va fi de ajuns.
Dar voi ştiţi că nu e.
Căci l-am luat
Dându-vă unitate.

Puterea se naăte când încerci să supui
Puterea dospeşte, tu singur o spui
Puterea este adevăr
Jumătatea nemâncată de măr
Sentinţa ce-şi cere călău.

Eram sufletul din trupurile voastre
Până când m-aţi părăsit aruncându-vă-n urlete sinistre:
La moarte! La moarte! De ea să aibă parte
Şi i-am lăsat, şi-am râs şi-am plâns
căci nu-i vedeam în moarte