zbaterile muşchiului pitecantrop

în ultimele zeci de ani s-a constatat
ca undeva în străfundurile sufletului rarefiat
(e drept că nu toţi beneficiază de acesta ci numai cei mai slabi de îngeri)
acolo deci, există un filament uitat de evoluţie
ce alcătuieşte numai o nervură
dar care pe timpurile de la începuturi
era un muşchi bine definit
ce împlinea rolul de triangulaţie efemeră
între ieri, mâine şi poimâine
împreună cu un nor
alungat din colţul ochiului pe pervazul sufletului
uneori, norul condensează.
şi în plin diluviu
muşchiul îşi retractează toate vorbele
şi toate trăirile
devenind bilă de foc,
de aer, de apă,
în pământ.