Vacanţă,

să nu-mi spui că-ai venit să mă alungi
din drumurile ce-mi intrau în tălpi, în ochi, în minte şi în suflet
din praful alb cernut din ale ei volute
din zumzetul ce trece lumile
prezenţelor trecute

ne ascundeam prin colţuri şi fumam
cu ochii răstigniţi pe limbi fosforescente
eternele-ntrebări le aruncam
precum chiştoacele ce sfârâie fierbinte

ici, colo, brobonări spuzite-n piele
şi vise umede cu ce-ar putea să fie
degete-adunând un ce spasmodic
şi din căuşul palmei se ridică
un fir de abur ca o dulce nebunie


peste răbdarea zilelor senine
te-azvârli, plină de dogoare şi uitare