vis împietrit

într-una din zile m-am trezit insulă.
n-aş putea să vă descriu spaima şi nebunia ce m-a cuprins în primul moment
când am realizat că ceva este diferit. cu totul diferit.
cuvintele şi simbolurile mele zburau de colo-colo ca puful de păpădie
părăsindu-mă, lipsit de orice apărare şi împotrivire.
eram al nimănui. eram al mării, al pustiului, al valurilor şi al cerului
mâinile mele (himeră ideatică fără bază reală)
erau nişte alungiri, mă rog,
erau marginile golfului ce se strecurau în mare
tremurate cărări de nisip la limita valurilor
zăcând inerte, fără nervi, fără muşchi
şi fără unghii, da, nici măcar unghii nu mai aveau
erau carne de nisip auriu, cernut, îndesat
răscolit doar de valuri
(măcar dacă aş mai putea să pipăi nisipul, să-l simt)
picioarele mele
(ciudat lucru să înveţi să mergi şi deodată să nu mai poţi s-o faci, să nu mai ai cum s-o faci)
nu, nu mai aveam picioare. din inimă se scurgea până hăt departe, o rădăcină
o ţâţână ce mă ţinea pe loc, înfipt în carnea tare a Pământului
şi de sus până jos era o continuă fierbere
semnale urcau şi coborau
cam cum cred că o fi fost pe lângă scara lui Iacov
că doar acolo se mai lipesc lumile
schimbând impresii.
şi aş putea să mai spun de ceea ce vedeam de jur împrejur
de la linia unde apele mă ling pe faţă
aşa cum numai căţelandrul
mai linge aerul să simtă gustul şi dorul mamei
sau al fratelui de ţâţă
în rest, cu cât mi se întărâtă carnea
şi se înalţă către soare
văd valurile, văd marea până dincolo de locul unde se curbează linia
rostogolindu-se cercuri-cercuri, printre zdrenţele de spumă
şi dacă mă urc pe umerii mei de piatră
îmi văd mâinile, miile de ochi verzi, de frunze,
cerul ce-şi piaptănă norii pe plajele mele
şi nimicul.
jur-împrejur, apele se spală unele pe altele
cum mâinile Pilatului s-au spălat de apăsarea vinii în cerdacul judecăţii
şi-şi văd mai departe de cleveteală
timpul amorţeşte cu capul în poala mea
stelele se caută după constelaţii,
ca să nu se rătăcească tot privind pe fereastră
iar eu mă întreb, cu detaşate,
ce mai faceţi voi
rătăcitori printre viteze uitate aprinse
cu filamentul zvâcnind a neputinţă