săpături arheologice
efectuate la vreme de lacrimă
au scos la zi ale inimii ruine
şi perfecţiunea zidirii
se adâncea în crăpăturile aşteptărilor succesive
iar cele patru donjoane
măcinate de vreme
răspândeau o lumină difuză
cu toate că uitarea se aşternuse
peste tot locul
şi nimeni nu mai ştia
c-ar fi fost
şi inima în lume
copii se minunează
căci nici unul n-a auzit
cum e să ai inimă
iar bătrânii
când şi când, printre suspine
mai pipăie locul
în care, cândva,
mai înflorea durerea.
duminică, 6 iunie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu