stiluri de a iubi şi de a fi iubit

cum mă iubeşti ?
ca ploaia mi-a răspuns printre chicoteli
şi m-a răvăşit aşa cum numai ea mai ştie a o face :
era asupritoare ca ploaia ecuatorială
când sărutările curg umplându-te până la refuz, până la durere, până la sufocare
lăsându-ţi limba umedă şi grea de atâta şiroire
apoi ca din senin s-a îmbufnat şfichiuindu-mi pielea ca o grindină rătăcită
printre ascunzişurile trupului, smulgând gemete şi false regrete
şi ca să mă împace cumva, m-a învaluit ca o bură de toamnă
când simţi că-ţi cad frunzele, şi cuvintele cu tăceri cu tot
şi ajungi să te rogi să ningă toată ploaia
ca să te răsufli.

cum mă iubeşti ?
ca marea am răspuns răscolindu-i nisipul
şi ghemuirea dintre braţele ce-i legănau temerile
îmi aruncam valurile până la rădăcinile sânilor încercând să-i cuprind
cu răsuflare cu tot şi îi simţeam zbaterea şi dorinţa.
cedându-mi poteci ascunse cu grote şi taine
şi o simţeam cum alunecă între maluri de vis
şi degetele frământau ţărmuri pustiite
sfărâmând parâma săruturilor
şi zbaterea pleoapelor
şi mă retrăgeam lăsând-o insulă
sub răsuflarea grea...

şi mă iubeşte ca primăvara
înverzindu-ma din cap şi până în picioare
şi o iubesc ca cerul
acoperind-o cu pătura norilor şi pătrunzând-o cu viclenia aerului
şi mă iubeşte ca o apă adâncă, unduită
şi o iubesc aşa cum numai copacul iubeşte pământul strângându-l între rădăcini
şi ne iubim, haotic şi sălbatic
aşa cum numai natura mai ştie şi mai poate
să spargă asfaltul, răvăşindu-şi
verdele printre fire.