dulcegărie

în ziua-n care blocurile cantă

prin dimineaţa asta eu am mai trecut
şi urma-mi zace între cute de cearceaf...

ai spus că dacă ne luăm ventilator
vom asculta cum curge noaptea printre noi
ne vom juca cu luna din fereastră
şi sub cearceaf vom deveni eroi

ţi-am sărutat cornişa învoaltă
ce sprijină tot ceru-n sânii grei
voi astupa fereastra de la stradă
şi-o gură-ţi cer când aerul mi-l iei

mă simt Atlas sub bolta-ţi unduită
şi lumile se strâng în jurul meu
cu fiecare nouă răsuflare
mă pierzi, Sisif ce urcă-n trupul tău

mi te-am zidit în noaptea mult prea scurtă
printre suspine coapte-n rugăminţi
ai spus că poţi trăi şi fără aer
dar aerul îmi spune că mă minţi

lumina se dă jos din pat, se spală
priveşte lung la blocuri şi oftează
se-mbracă, n-are timp ca să mănânce
încuie şi coboară în viteză

în urmă-i, blocurile toate tac
şi-şi pun iar masca zilei,ofilită
se-adună pe la scări şi-aşteaptă-n prag
căci numai noaptea blocurile cântă