Postări
tai noaptea-n cuburi reci, de gheaţă
şi cuibul mi-l zidesc pe-o aripă de vis
prin valuri negre flutură o zdreanţă
catargul plutei viaţă încă mi-s
din faţă frig
din spate frig
cu-o taină mă apasă
m-ai luat de braţ şi-amândoi
pornim încet spre casă
cerurile coboară scara lui Iacov
căzând din treaptă-n treaptă
e-un zgomot infernal de suflet pustiit
tăceri de inimă uitată, spartă
un huruit se-nalţă din adâncuri
răscolitor ca un cutremur rătăcit
de-o sistolă se-agaţă răsuflarea
şi ceru-aleargă-n mine despletit
nu hrăniţi peştii!
e scris deasupra acestui mare acvariu
în care braunian
ne lovim unii de alţii
numărat, cântărit, împărţit
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu