Postări
picioarele părinţilor noştri-au fost negre
dar şfichiul vorbelor proaspăt descoperite
au crăpat carnea
iar sângele se-ncheagă
a măcinare roşie...
culoare de fugă a depărtare
oasele sfărâmate
se lichefiază şi zemuiesc
umplând ca o igrasie culoarea
până la completa albire
totul albeşte în iarnă
părul albeşte
ochiul se-neacă-n uitare
doar cerurile mai arată culoarea iniţială
te rog să nu deschizi gura şi să nu-ţi deschei sufletul
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu