merită?

din urechea mea dreaptă curge timpul
s-a lăsat aşa ca o durere surdă
nesuferită şi sâcâitoare
ce m-a chinuit cumva, câtva
şi-oricât am suflat în ea
nu s-a lăsat dusă
zăcea şi cocea
până când am simţit că se umflă de preaplinul foşgăitor
şi auzeam aşa ca o boscorodeală
şi ca din senin
s-a iscat un ţiuit lung, lung, lung
ce şi-a făcut loc să iasă
mai întâi o găurice mică, mică, mică
apoi din ce în ce mai mare
până s-au sfâşiat prapurii
de-au lăsat să se reverse toate apele timpului
secunde cu minute şi cu ore de-a valma
printre hălci întregi, secole şi milenii
ce se frământau, răscolindu-se
şi duse-au fost,
au pierit
acu stau şi mă întreb
oare ce-o să se întâmple
dacă se rupe zăgazul dinţilor
şi scapă toate vorbele-n lume?
şi mai ales, mă gândesc
oare ce-o să se întâmple dacă deschid ochii?