ce poţi spune când nu ai nimic de spus?

noaptea se strecoară în aşternutul tău
fără să ţină cont de vecini
sau de gura slobodă a lumii
te strânge între coapsele ciudat de reci
şoptindu-ţi tandru: să nu mă-ntrebi câţi m-au avut
te opinteşti, transpiri şi-adormi
gândintu-te că niciodată nu ai timp s-o domini
e mult prea nestăvilită
şi îndătărătnică
precum Catarina cea fără vină
ca încheiere pot să vă spun
că noaptea miroase a pelinşi-a mentă strivite
între două gingii dornice
de aducere aminte