seara miroase a dulce-amărui
sevă rătăcitoare intre pelin, cimbru, rozmarin şi iarbă
rumegată pe îndelete de stele visătoare
noaptea miroase a leoaică tânără
tăvălind iarba şi lingându-şi ghearele
ce-au sfâşiat hălci de lumină
viaţa miroase a uitare
şi a repetitiv început
ceva pierdut între cutele aşternului
cu mult înainte de a te trezi
din tot acest ocean de urlete
te ridici, miros timid,
spălat de toate temerile şi fricile
până la adânca pierdere a identităţii
marți, 14 iunie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu