am încercat apele Iordanului
şi ele urcau pe principiul vaselor comunicante
răscolindu-mi toate meandrele şi apusurile sufletului
şi nu mai găseau necurăţenie
trupul s-a zidit în pielea lui
iar apele urcau năvalnic, cotropitor
trecând pe lângă rana din piept numită uneori inimă
şi-aruncându-se-n vâltoarea cuvintelor
gura mea, fântână nesecată
se-ntinde-arcadă peste toate câte le-a-ngropat
apă vie în deşertul chinuitoarelor regrete
oferindu-şi preaplinul ochilor, izvoarele tămăduirilor
miercuri, 8 iunie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu