luni

ziua de azi a-nceput bine
m-am trezit într-o postura cel puţin ciudată ca să nu spun altfel
ceru-mi căzuse-n braţe, inert şi încerca şi-mi dea de-nţeles
că doar respiraţia gură la gură mai poate salva ceva
un vis, un nor, o adiere

l-am sprijinit cumva şi i-am descheiat vipia de la gât
răsuflarea lină se rostogolea din adâncuri
aducând un strop culoare
şi-un abur pe oglinda rece
mă bucur c-am putut face ceva

ca să nu se sperie de-atâta secetă
mi-am lăsat pleoapele
cu anunţul acela scris pe-un carton decolorat
concediu de boală,
vă rugăm reveniţi mai spre toamnă