accident poetic

aseară am rămas în pană de inspiraţie,
mi s-a oprit motorul şi m-am dezmembrat de la golurile sufleteşti
am dispărut de pe toate radarele,
undeva la limita dintre jungla spaimelor apăsătoare, sufocantă,
şi linia sinuoasa a uitării, plină de valurile lui a fost odată…
toate rimele şi visele s-au împrăştiat
pe o raza solară
îngreunând identificarea
speranţei
s-o fi prăpădit?
nu ştiu, dar dacă e adevărat că speranţa moare ultima
eu sunt decât o pată de culoare
uleioasă…
pe cerul poemelor

mâine mă voi retrage pentru revizie
iar apoi voi relua orele de zbor (ultima înregistrare…)