astăzi am să scriu ceva inutil

am deschis gura să spun ceva:
inutil să mai spun că nu a ieşit nimic
cuvintele îmi cad direct la coş
şi nici măcar nu trebuie să le adun de pe jos
au învăţat drumul
s-au resemnat
să ajungă acolo
acolo unde le este locul

cândva credeam că fiecare răsuflare este o revoltă
dar până acum nimic n-a muşcat mai adânc
decât indiferenţa

capul meu piatră de moară macină aşa-ntr-o doară
pulberea de vorbe goale se revarsă, peste tot
şi mă ronţăie în cot

cu vorbe goale dacă mă îmbrac
şi visele îmi crapă a scoarţă de copac
mi-e seva inutilă şi-o scuip în muguri noi
chiar dacă ştiu că vor ajunge la gunoi