şi vreme e ca să ucizi

copii mei de cuvinte
mă nasc în fiece nou poem
mă leagă cu câte-un vers şi mă aruncă-n lume
simulând sinuciderea prin acest bungee jumping
dar zborul, visarea, mult prea scurte
se termină-ntr-o fundătură

moartea violentă are urme de sânge

mă apropii de fiecare poem, îi aranjez cuvintele
îl şterg de praf şi de uitare, presar petale de nu mă uita
şi las luntrea să-şi găsească drumul

când dispreţul ucide
nu mai poţi face nimic ca să scapi
de spaima ce-i sclipeşte în rimele îngheţate

pentru a nu mai vedea suferinţa
am ales să rup orice mugur
ce-ar apare pe această ramură uscată
sau poate că e mai bine să ucid
această pasăre cântătoare
pre numele ei… suflet