mulţi te acuză de răceală moarte
dar nu ştiu ce-nseamnă singurătatea
când nici măcar lacrimile
nu mai au pic de căldură.
mulţi cred că eşti urâtă
dar nu vor să privească în oglinda bătrâneţii
acceptându-i slăbiciunile şi durerea
până când nu dispar sub maree.
ei spun că eşti dezgustătoare
putridă şi mirositoare
dar n-au văzut ce-nseamnă sărăcia
sub norul muştelor înviermuită.
atâta timp cât nimeni nu ştie
şi nu vrea să ne spună
voi crede că plânsul omidei din cocon
e preţul pentru povara aripilor.
voi respira altfel
voi vedea altfel, voi gândi altfel
dar întrebarea-nfiptă-n suflet e:
îmi voi aminti de tot ce-a fost?
sau déjà nu mai contează?
2009-03-08
vineri, 20 ianuarie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu