eclozare

în adâncul sufletului ferite de lumină
mii de ouă, mici, albicios sidefii
din care îmi ies vorbele
revărsându-se-n lume
cele mai multe sar la gât
lăsându-şi veninul în uimirea morţii
altele se-nfăşoară gâtuid bucurie celor din jur
iar cele mai multe se pierd sâsâind spaime
şi repulsie printre trăitori

veni-va o vreme
când surpa-se-va leagănul vorbelor
şi lumea va scăpa de şerpuirea veninoasă

nu te lăsa-nşelat de frumuseţea culorilor morţii
şi fereşte-ţi paşii din calea vorbelor
pline de venin