despre moarte şi alte lucruri mărunte

cum e oare ca să mori? am întrebat vântu'n zori
e ca dulcea adiere ce de pe buze îţi piere
te laşi încet la pământ
şi te şopteşti în descânt:
deschide-te poartă grea ca să iasă umbra mea
amintirile să-mi ţeasă
să-mi crească iarba pe casă
în lumină să sorească
şi din ploaie să mai crească

cum e oare ca să mori? întreb noii călători
e-o continuă mişcare dintr-o zare-n altă zare
până când cazi în uitare
aici sufletul îţi plânge
dincolo lumina-ţi frânge
săruţi tot, eşti rouă-n zori
eşti potop în disperări
te îngropi în goale nopţi
şi iubire-n suflet porţi


trecător prin cenuşiu
anii un imens pustiu


în urechi mi-am prins tăceri
privesc către nicăieri
am la gat am uitările
buzele sunt şubrede
vorbele-mi sunt serbede
brăţări din ore pierdute
şi prin vene am minute
…