cinemagie

ieri am vazut un film
de undeva de pe la mijloc
fara sa-i stiu numele
actorii – simple masti sau regizorul
dar mi-a placut

daca ma intrebati despre ce era vorba
cred ca as putea rezuma astfel:
o batranete ce rateaza sinuciderea
pentru ca varul Parkinson
isi bate joc de degetele de la maini
iar cele de la picioare
nu pot incaleca cum trebuie
tragaciul.

In film moartea arata frumos
ca un buchet de trandafiri portocalii
pe capacul lacuit al noptii
pamantul cu buzele desfacute
asteapta cumva rusinat
de indecenta sa

filmul se termina in plina ninsoare
si albul se lipeste sfios
de gaura neagra
oare cat mai trebuie sa ninga
pentru a-mi acoperi
toate ranile si tot mucegaiul?