donator universal

mi-am ratacit anii printre pasi inutili
si in afara de curiozitatea ce-mi sparge ochii nu am vazut nimic
la inceput a fost cuvantul
si il primeam de oriunde ar fi venit,
fara sa-l cert, fara sa-l ravasesc cu tacerile mele
apoi am aflat ca dragostea vindeca
si in trecerea mea pansam toate ranile pamantului
si toate sparturile cerului
respirand nori negri
daca tot am strans vorbele in suflet
mi-am zis ca poate e timpul sa ma insamantez
si mi-am semanat toate cele stiute
revarsandu-mi revoltele
pana n-a mai ramas loc curat, nevorbit si neacoperit
si am vazut nimicul rasarind sub urma trecerilor
am mai vazut mustirea intunericului
si putrezirea vorbelor macinandu-se intru lauda putregaiului

si daca tot nu mai am nimic de dat
am sa ma frang, particele
si-am sa redau sangelui libertatea
lasandu-l sa-si caute cupa
impartasaniei.