Ștampila. Între utilitate și necesitate

•      Buna ziua copii.
•      Buna ziua doamna invatatoare.
•      Va rog sa luati loc. Astazi nu voi mai striga catalogul la inceput ci la sfarsitul orei. De ce? Ca sa avem timp sa ne jucam.
•         Sa ne jucam?
•        Da. Astazi ne vom juca si vom invata.
•         Ce frumos.
•         Abia astept.
•         Pentru inceput am sa va rog sa-mi spuneti daca ati auzit pana acum de cuvantul stampila.
•         Da
•         Da
•         Da
•         Ma bucur. Vad ca foarte multi ati auzit despre stampila. Ce este ea, puteti sa-mi spuneti?
•         Este stampila.
•         Da. Dar ce face?
•         Pai cu stampila stampilam
•         Asa e, dar unde? Cum o folosim?
•         Eu o folosesc ca sa-mi fac tatuaje pe mana cand ma joc.
•         Deci ai o stampila cu care iti faci tatuaje pe piele.
•         Pe piele si pe hartie.
•         Da, si eu am o stampila cu care fac bani
•         Faci bani?
•         Da. Bani de jucarie. Am o stampila care face bani rotunzi.
•         Foarte bine. Altcineva?
•         Eu am o stampila cu care semnam cartile din biblioteca
•         Foarte interesant
•         Da. De fiecare data cand luam sau primim o carte mama o stampileaza si scrie un numar pe care il trece in catalogul nostru de carti
•         Foarte interesant. Deci fiecare carte este personalizata si nu se poate confunda cu alta care nu este a voastra. Poti sa ne spui ce semne lasa stampila?
•         Pai este un cerc in care scrie asa de-a lungul rotundului Familia Titulescu si in mijloc este un numar...

•        Eu am fost la tata la birou si cat a fost el in sedinta mi-a dat sa scriu si sa desenez iar pe birou am gasit si o stampila. Si avea data, numele tatalui, si numele companiei. Si scria cu cerneala rosie. Eum-am jucat si am pus cateva stampile pe hartiile mele dar cand s-a intors tata a luat hartiile si le-a bagat intr-o masina de mestecat hartie ca cica nu e voie sa apara stampila aia pe hartii decat cu semnatura lui.
•        Da. Deci stampila este un lucru care are o foarte mare importanta si nu avem voie sa ne jucam cu ea.
•         Eu am fost la magazin si intre rafturi era o tanti care avea o stampila ca un pistol si scria preturile pe bucatele de hartie pe care le lipea pe cutiile de biscuiti
•         Da. Asa este. Altcineva?
•         Eu am fost in plimbare cu Bunica si ea a vrut sa intre intr-un magazin de lucruri vechi
•         Anticariat?
•         Da. Anticariat. Si acolo am vazut multe lucruri frumoase. Dar dintre toate mi-a placut – doamna de la magazin mi-a povestit ca ceea ce am vazut se numeste o tusiera in care se pune tus rosu sau negru si apoi mi-a aratat cateva stampile vechi care se foloseau la Biblioteca orasaneasca cu care se trecea data pe cartile imprumutate si avea ca niste rotite zimtate cu care puteai schimba ziua, luna sau anul.
•         Eu am vazut la televizor un reportaj in care vorbeau despre un palat descoperit in pamant si care avea caramizile stampilate. Cum vine asta Doamna?
•         Inainte, fiecare mester, indiferent de ce anume facea, trebuia sa isi insemneze produsele ca sa nu se confunde cu ale altuia. Si atunci oamenii au inceput sa foloseasca parintele stampilei care a fost sigiliu. Si aceste sigilii erau facute din os, din lemn, din piatra. Si asa gasim diverse obiecte insemnate cu sigiliul celui care le-a produs. Dar pentru ca lumea a inceput sa scrie documente si scrisori fiecare a dorit ca sa-si insemneze documentul sau scrisoarea ca sa se stie ca este a lui si ca sa arate ca nu este o inselatorie. Si asa au aparut sigiliile-stampila care s-au transformat cu timpul in stampile. Daca la inceput ca sigilii erau din aur, argint sau pietre pretioase cu timpul, din cauza ca stampilele trebuiau schimbate si facute in numar mai mare au aparut stampilele din cauciuc asa cum le stim si noi astazi.
•         Acum am inteles de ce trebuiau caramizile sa fie stampilate.
•         Da, dar nu numai caramizile. Trebuiau stampilate, datate si insemnate toate obiectele: de la piei de animale la mobila, tapiserii, broderii, haine, bani. Da, chiar si banii trebuiau stampilati si semnati ca sa nu fie falsificati. Si daca ati vazut, la Posta stampileaza fiecare plic trimis sau primit ca sa existe o evidenta a corespondentei.
•         Da, da, da.
•         Deci am aflat lucruri foarte interesante si frumoase totodata. Deci daca ar fi sa facem o definitie pentru stampila cum am putea spune copii?
•         Ca stampila este un obiect facut din cauciuc.
•         Da, este o piesa din cauciuc cu maner de lemn sau de plastic cu care se personalizeaza un document si care trebuie autentificat cu o semnatura. S-a inteles?
•         Daaaaaaaaaa.
•         Bun. Eu am adus in punga asta cateva stampile si o tusiera asa ca acum o sa ne jucam putin astfel incat fiecare sa faca o scurta poveste. Vreti?
•         Da, da, da...
•         Va rog sa va luati cate o foaia de hartie din blocul de desen si sa treceti la catedra sa luati stampilele gata tusate.
•         Ce frumoase sunt
•         Vai.
•         Da. Aceste stampile le-am primit ca material auxiliar de la Firma Colop pentru aceasta ora ca sa ne familiarizam cu ele si sa intelegem de ce avem nevoie de stampile.
•         Ce frumos.
• 
  
• 
  

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017

It takes two to tango. The words are on us!

                       “Va rog să-mi acordaţi.
                         Domnişoară dansul acesta.
                         Hai nu faceţi pe modesta.
                         Dacă vrei îmi închei şi vesta.”






Profesorul se ridică de la catedră, îşi încheie nasturele la haină şi se îndreptă către ultima bancă unde era instalat retroproiectorul. Apăsă butonul de pornire şi ecranul care acoperea tabla fu inundat de lumina alb-strălucitoare. Din comandă porni documentul power-point şi pe ecran apăru titlul:





                  “Cursuri de limbi străine pentru firme” – Swiss Solutions

- Pentru a porni la drum cu dreptul aş începe prin a exemplifica cursul nostru folosind un mic videoclip înregistrat la Ibiza. Special am ales această locaţie pentru că acolo se întâlnesc tineri din întreagă Europa şi nu numai. Veţi observa singuri atmosfera şi apoi vom discuta încercând o paralelizare între o seară la discotecă şi o zi ca vorbitor/traducător. Sper că nu vă voi plictisi cu argumentarea şi explicaţiile mele aşa că e bine să pornim la drum.
Ecranul se umplu de atmosfera veselă şi exuberantă dintr-o discotecă în aer liber în care câteva sute de tineri se distrau dansând. La o primă privire puteai observa tineri dezlănţuiţi dansând în grupuri mai mari sau mai mici în funcţie de afinităţi şi prietenii, tineri care dansau independent, perechi ce nu se dezlipeau şi dansau împreună  iar pe margini erau destui privitori care se răcoreau ori savurau un cocteil sau o simplă coca-cola. La bar câţiva tineri care nu indăzneau să părăsească zona de siguranţă dar în ochii lor se putea citi: teama, decepţia, spaima şi dorinţa, toate amestecate într-o singură privire întrebătoare. După câteva minute, profesorul opri videoclipul, şi reveni la slides-urile cursului şi pe ecram apăru un mix de fotografii surprinse în discotecă. În acest timp, se depărta de retroproiector îndreptându-se către catedră, îşi dezbracă haina pe care o lasă pe spătarul scaunului, îşi suflecă mânecile cămăşii şi mimă câţiva paşi de dans în faţa clasei.

- Bun. După ce aţi urmărit filmuleţul şi vedeţi mixul acesta de fotografii puteţi să faceţi cumva o legătură între această seară la discotecă şi cursul nostru? Să vă văd… vreau idei… surprindeţi-mă vă rog
- …
- Nimic? Poate o să vi se pară ciudat dar pentru mine există următoarea paralelizare: aţi văzut tineri dansând individual, fără a fi stânjeniţi şi fără a deranja pe cei din jur. Aceştia sunt oamenii autodidacţi care se străduiesc să înveţe singuri o limbă străină, ştiu că au reuşit dar nu se simt în largul lor şi au oarecare reţineri. Aţi văzut tineri care dansează perechi, ei bine pentru mine ei îi reprezintă pe cei care învaţă o limba străină cu un professor, preferând intimitatea colocvială unei săli de clasă. Şi i-aţi văzut şi pe cei care dansau în grup, ei se simţeau bine împreună pentru că se ştiau, aveau aceleaşi preferinţe şi acelaşi nivel ori pe acei tineri îi pot echivala cu cei care urmează cursurile nostre, formând mici familii pe toată durata de pregătire. Cât despre tinerii de la bar, ei îşi doresc, dar fiecare are un ceva care îl reţine. Deci mi-aş dori ca la terminarea cursurilor noastre să ajungem la cel mai înalt nivel reflectat în nota voastră de examen, să vă cunoaşteţi destul de bine încât să creaţi punţi de legătură şi ajutor şi de ce nu… să ne vedem pe podiumuri de premiere sau la tribune, vorbind liber în oricare colţ al lumii acolo unde munca vă va îndrepta. Ştiu că sunt multe firme şi agenţii de traduceri care pregătesc vorbitori de limbi străine pe diferite domenii de activitate sau care oferă servicii de traduceri specializate dar eu vă mulţumesc pentru alegerea făcută şi vă garantez că Swiss Solutions este cea mai bună alegere. Acestea fiind spuse vom lua o binemeritată pauză de cafea după care ne vom întoarce în sală pentru a începe efectiv lucrul.
... Încă puţin va rog… înainte de pauză încă două vorbe. Dacă ar fi îi avem la un loc pe Mircea Eliade, George Coşbuc şi Nicolae Titulescu, veţi observa că avem trei direcţii diferite: Mircea Eliade a fost savantul care a citit mii şi mii de tomuri în diferite limbi pentru a extrage esenţa şi a o reda lumii sub formă literar-ştiinţifică, Nicolae Titulescu a fost cel mai mare ministru de externe care a reprezentat ţara cu demnitate de la înălţimea şi fluenţa unui adevărat orator-vorbitor de limbi străine, iar Coşbuc în modestia lui a reuşit să traducă o seamă de cărţi monumentale făcându-le accesibile tuturor doritorilor de frumos. Asta înseamnă să pui şi pasiune alături de suflet şi cunoştinţe, oferind celor din jur traduceri specializate din orice limbă şi în orice limbă astfel încât să ridicăm punţi de comunicare între colectivităţi, societăţi şi de ce nu, mentalităţi.

We do not disappoint

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017

Vacanță în stil Royal

 O vacanta fara egal la hotelul Royal


Povestea omului care isi scria singur a trecut din gura in gura si astazi nu mai stie nimeni daca si cat adevar se ascunde in spatele ei. Povestea ne spune ca dupa ce i s-a golit casa, fiecare copil plecand la casa si la viata lui, un om ca sa-si treaca de urat a inceput sa isi scrie scrisori asa cum numai un bun amic ii scrie zilnic prietenului ca sa-i indulceasca zilele. Si in fiecare dimineata, omul nostru deschidea scrisoarea pe care o primise si se bucura de toate noutatile si impresiile aflate. Zilele erau descrise cu penel de copil pus pe şotii şi joacă. Scrisorile erau ca cerul clar şi fără norii dintr-o zi de vară. Sinceritea, naivitatea şi curiozitatea îşi dădeau mâna să scoată acele mici perle de nevinovăţie. De curand am aflat ca unul din minunatele locuri in care te retragi ca sa iti linistesti zbuciumul sufletului a pornit o initiativa asemanatoare. Managerul hotelului a decis sa roage fiecare client sa scrie o scrisoare pentru un prieten in care sa descrie o zi petrecuta in statiune cu ceea ce a trait mai frumos sau mai interesant. Si daca la inceput rugamintea a parut naiva si pe marmura receptiei se odihneau doar cateva scrisori, cu timpul au trebuit sa amenajeze un loc special, un colt al lecturii, in care fiecare client sau vizitator putea sa citeasca impresiile si starea sufleteasca traita de un om intr-o zi oarecare din viata lui. Numai ca deschizand cateva scrisori cadeai in plasa de siguranta a deja-vu-ului. Stari, amanunte, emotii, ecouri, totul se rasfrangea in mintea si-n inima ta, facandu-te sa-ti doresti o mica parte din toate aceste comori.


27 martie 2003
Draga Lulu,
Tin sa te anunt ca am ajuns cu bine in statiune si m-am cazat la hotel fara nici cea mai mica problema. Vemea este superba si marturisesc ca am urcat imediat in camera sa-mi las bagajele si fara sa mai astept sa despachetez am coborat si am plecat intr-o mica recunoastere. Zapada sclipeste feciorelnic raspandind in jur curcubeie si jerbe de jumina. Totul e pur si stralucitor. Ici, colo, cate un fir de iarba indrazneste sa-si caute un strop din caldura soarelui. Lumea se plimba agale bucurandu-se de mireasma padurii si de soarele prietenos. Biroul de Cazare Poiana Brasov se afla ca sub asalt si marturisesc sincer ca ma felicit pentru ca mi-am rezervat camera din timp. Cateva familii se chinuiesc sa potoleasca nerabdarea copiilor care nu vad decat saniute in fata ochilor. Cred ca inchei aici, urmand sa ne revedem maine intr-o noua epistola.
Te sarut cu drag,
Cosma


3 iunie 2005
Bai Fane barosane,
Ieri am fost cu ai mei la cetatea Rasnov. Degeaba i-am rugat sa ma lase singur prin statiune ca sa ma plimb (prin padure bineinteles ca eram sigur ca o sa dau peste barlogul Marii Ursoaice in care sa-mi stabilesc Statul Major) dar ei au zis ca mai bine mergem la Rasnov ca sa vad istoria pe viu. Ca numai acolo, ascultand lamuririle ghidului si citind toate materialele postate pe panouri pot sa inteleg ce insemna viata de acum cateva sute de ani si daca avem noroc poate prindem si cateva ateliere mestesugaresti ca sa vad cu ochii mei cum se face o strachina de lut, sau cum se lucreaza la fierarie sau cum... ma rog chestii d’astea medievale. Ma gandeam sa le spun ca daca oamenii de atunci nu aveau google, wikipedia si hi5 nu stiau ce-i aia viata adevarata. Mai ales ca nici nu il citisera pe Winnetou, Ivanhoe iar de Ciresarii nici nu auzisera. Ce Stapanul inelelor sau Harry Potter sau alte minuni adevarate si actuale. Sincer a fost un chin, norocul nostru ca drumul a fost liber si daca am avut si castile la urechi a fost chiar Ok. Am ajuns la cetate si ghinion (spre norocul meu) nu era nici un ghid deoarece toti erau invitati la un simpozion despre valoarea zilelor de duminica din viata mestesugarilor. Ne-am plimbat printre zidurile cetatii dupa care i-am lasat pe ai mei sa bea o cafea si eu am plecat sa descopar camera torturilor si haznaua cu bani...iar cand am ajuns deasupra portilor imense de lemn ma si vedeam ca Gandalfi ce rezista atacului Dragonilor... iti dai seama ca nu a fost chiar atat de nasol. Am incercat sa ma strecor printr-o crapatura mai larga intr-o magazie in care pastrau armurile dar nu a fost chip sa scap de gura alor mei. Si dupa ce mi-am facut de cap prin incinta cautand comori si domnite rapite ce asteaptau un print sa le scape, am hotarat ca e timpul sa ne intoarcem la hotel in Poiana. Ma rog, una peste alta... nici n-am castigat dar nici n-am pierdut. Maine o sa mergem la Canionul Sapre Scari iar acum ma grabesc sa cobor la piscina.
Batem palme si ne auzim,
Bursucel

25 decembrie 2010
Draga Oscar
Vreau sa stii ca ieri seara am iesit sa ma plimb ca sa uit cumva apasarea zilei. O prima zi fara tine. De obicei in seara asta terminam de aranjat pomul de Craciun si dupa ce strangeam toate cutiile, ne asezam in fotolii si ciocneam un pahar de vin ascultand colinde. Si cum ma plimbam prin noapte alungand bucuria celor din jur, a inceput sa ninga, dar nu am cuvinte ca sa iti descriu cat de frumos ningea. Ma plimbam si ma lasam sarutata de fulgii mari si dantelati. Le simteam buzele reci si ma-nfioram gandindu-ma la tine. In fata hotelului m-am asezat pe o banca privind in liniste geamurile mari. In hol tocmai terminau de aranjat pomul. Toti angajatii s-au strans in jurul bradului tinandu-se de brat. Luminile din receptie s-au stins si in secunda urmatoare o explozie de lumini si culoare a inundat   bradului facandu-l sa sclipeasca. I-am vazut sarind veseli, strangandu-se in brate si sarutandu-se. Erau ca niste copii fericiti batand din palme. Am ramas inca vreo ora cred dupa care m-am strecurat tacuta in camera mea. Pe masa ma astepta o felicitare cu un mesajul simplu dar plin de caldura „Hotelul Royal va ureaza o seara deosebita”, o sticla de sampanie si doua pahare. Am luat sticla de sampanie si paharele si am coborat la receptie. Am rugat-o pe fata de acolo sa ciocneasca o cupa cu mine, am luat o gura de sampanie si m-am retras lasandu-i sa se bucure in asteptarea Mosului. Astazi avem masa festiva dar ma gandesc sa ii rog sa-mi serveasca masa de pranz si cina in camera. Stiu ca nu e frumos, dar singuratatea imi face bine.
Te sarut,
Mara




15 august 2003
Draga Mimisor,
Aerul este incantator, hotelul este nemaipomenit si lumea este deosebit de vesela si prietenoasa. Am nimerit intr-un grup de tineri care au o consfatuire pe teme de turism si tin sa-ti spun ca nu am timp sa ma plictisesc. Dimineata ma plimb si citesc ziarul la o cafea iar la masa de pranz ne intalnim si sporovaim cate-n luna si-n stele. Am ajuns un fel de mascota a grupului iar seara fetele se ingramadesc sa ma invite la dans. Ei imi povestesc despre anii lor de studentie eu le povestesc despre anii nostri de studentie cand umblam prin munti bucurandu-ne de aer, de soare si de miscare. Intr-o seara chiar le-am cantat cateva din cantecele noastre de drumetie...
„A fost un vis ce m-a legat
 De clipe dragi, de neuitat,
 Pe care în inimi le-am păstrat…
 Un nou popas în viaţa mea
 Ce s-a unit  cu viaţa ta,
 Ca-ntr-o poveste cu… “ a fost odat’”!”
Stiu ca nu ai cum sa te superi pe mine, asa ca te sarut si abia astept sa iti mai povestesc maine ceva deosebit.
Al tau Relu


Copilăria trebuie retrăită şi recitită căci ea este singura perioada în care nu minţim din interes pentru lucruri meschine. Când ne doare sufletul, inconştient ne refugiem în trecutul ei îndepărtat.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017

EDIFIER, sunetul din viața ta

                                                            

 

Tonul face muzica. Dacă e adevărat că “tonul face muzica” atunci trebuie să fie adevărată şi vorba “muzica îmbracă omul”. Muzica este acea aripă misterioasă care te apară de toate inconvenienţele aducându-ţi pe buze dulceaţa unui refren care alungă norii. Muzica te ridică în sfere nebănuite sau te aduce cu picioarele pe pământ.

Într-o dimineaţă umblând prin oraş fără un obiectiv precis am intrat într-o biserică catolică şi organistul fără a ţine cont de faptul că era singur, cânta dumnezeieşte. M-am aşezat în strană şi am ascultat fără putinţa de a reacţiona. Când a terminat de cântat partitura, a întors capul uimit şi timp de câteva secunde ne-am privit fără să ne spunem nimic. M-am ridicat şi m-am apropiat de el mulţumindu-i. A fost şi mai surprins, dar i-am spus că acel moment deosebit m-a ajutat să înţeleg şi să apreciez muzica marilor preclasici.  Şi pot să demonstrez  acest lucru prin impresia lăsată:

 

Orga

Îmi dezbrac trupul

Fibră cu fibră, şi-mi duc oasele la gură

Cântând o Fugă de Bach.

Ochii străpung bolta

Lepădându-şi aripile, lanţurile,

Mă ung cu primăvară pe marginea sufletului

Şi urlu în adâncul fiinţei:

Văd. Acum văd.

Te urmez, cărare,

Şi-ţi sorb aerul, urmă

Până-n adâncul mormântului

Redându-mă lumii

Într-o răsuflare

De-a  ta.

Dar pentru a putea trăi cu adevărat muzica nu ai decât două posibilităţi: ori eşti prezent la evenimentul musical ori îţi procuri un echipament performant care să poată reda cât mai fidel sunetul,  fiecare notă şi inflexiune. Şi parafrazându-l pe Eminescu pot spune:

Dintre sute de produse ce- ncântă privirile,

Câte oare-or să câştige toate aprecierile?

Da, piaţa este plină de produse şi oferta este foarte bogată iar alegerea devine foarte dificilă. Pentru a evita această confuzie şi acest slalom e bine să apelăm la specialişti în domeniu care ne pot prezenta o gamă cât mai largă de produse dar pot realiza şi o clasificare preţ – calitate astfel încât produsul să corespundă întru totul cerinţelor.  Orice client îşi doreşte în primul rând să găsească un interlocutor profesionist care cunoaşte produsele expuse şi îi poate face o prezentare detaliată a fiecărui produs în parte. Un astfel de intorlocutor care îşi pune pasiunea şi competenţa în folosul clientului va întreba pentru început ce anume îţi doreşti, apoi te va întreba ce este mai important pentru tine: designul produsului, calitatea, eleganţa dată de o simplă tuşă sau feedback-ul primit de la clienţi.  Şi în funcţie de aceste răspunsuri el să îţi va prezinta fiecare produs în parte

-      Bună ziua

-      Bună ziua. Cu ce putem fi de folos?

-      Aş dori două boxe

-      Doriţi două boxe oarecare sau un sistem audio?

-      Care este diferenţa?

-      Depinde de dumneavoastră ce doriţi să faceţi cu boxele astea

-      Vreau să ascult muzică.

 

-      Da. Muzica este darul zeilor oferit muritorilor. Şi acest dar îl puteţi primi rece, redat de două simple boxe sau puteţi să va bucuraţi asemeni zeilor ascultând muzica sferelor. O să iau un exemplu care îmi este la îndemână: Brandul EDIFIER fondat în 1996 a plecat la drum ca un hobby, ca o companie mică şi a ajuns în prezent la dimensiunile unei organizaţii internaţionale în continuă dezvoltare ce-şi extinde oferta continuu câştigând chiar şi cele mai exigente pieţe de desfacere astfel încât veţi găsi aceste produse începând cu China, continuând cu regiunea Asia - Pacific, America de Nord, America de Sud, Europa şi Orientul Mijlociu. Practic această companie a câştigat mapamondul alături de celelalte firme mari. Poate că nu o să va vină să credeţi dar ceea ce a stat la baza acestui succes este politica firmei care se sprijină pe trei concepte de bază şi anume: sunet, design şi calitate. Şi numitorul comun al acestor trei componente este pasiunea, pentru că fără pasiune nu vom fi decât simpli roboţi executând o operaţiune de rutină. Spre deosebire de multe alte companii, firma EDIFIER şi-a propus să împărtăşească bucuria succesului alături de comunitate şi ţine să întoarcă societăţii o parte din aceste beneficii. În felul acesta ea devine punctul de plecare al succesului altor şi altor tineri, deoarece ea oferă sprijin tinerilor cu aplecare către studiu oferindu-le burse iar prin intermediul unor organizaţii şi programe ea îi ajută pe copiii cu deficienţe de auz să descopere sunetul.

-      Tot ce îmi spuneţi este deosebit de interesant dar aţi putea să îmi oferiţi şi câteva date tehnice?
-      Pot să citez dintr-un prospect: “Cel mai nou model, Edifier R2730DB este un sistem audio monstru 2.0, care oferă o soluţie Tri-amp cu trei căi, oferind pe lângă conectivitatea 4.0 Bluetooth pentru playback şi un system multiplu de intrări: optic, coaxial, RCA şi AUX. Sistemul creează un bass puternic şi adânc iar datorită procesorului audio profesional de la Texas Instruments el îţi oferă o procesare complexă incluzând crossover electronic, compensare audio şi dynamic range. Bass reflex-ul montat pe partea frontală, cu o secţiune atent calibrată, ajută la extinderea efectului de frecvenţă joasă şi, în acelaşi timp, la eliminarea turbulenţelor de aer. Un semnal de bass dedicat este disponibil pe spatele boxelor pentru a uşura conexiunea cu un subwoofer extern. Iar carcasa din lemn menţine sistemul de boxe bine ancorat pentru volumele mari, reducând, în acelaşi timp, rezonanţa acustică.”
-      Într-adevăr un expozeu destul de reuşit şi atrăgător, mai rămâne să îmi prezentaţi un raport preţ-calitate şi …
-      Am înţeles. Pentru feed-back o să va rog să intraţi pe Sofpedia şi acolo veţi găsi ceea ce eu nu vă pot arăta în magazin deoarece nu aş avea timp pentru toate referinţele şi feed-back-urile primite. Cât despre raportul preţ calitate o să vă rog să luaţi o foaie de hârtie şi un creion de aici ca să trecem în revistă câteva produse similare pentru a judeca şi singur.
-      O ultimă întrebare.
-      Spuneţi va rog.
-      Aşa prezentaţi fiecărui client produsul căutat?
-      Vedeţi dumneavoastră, eu nu mi-am propus să vând pur şi simplu. Eu doresc să ajut clientul să îşi găsească ceea ce el caută astfel încât să dispară graniţa dintre “magazinul tău” şi “magazinul meu” rămânând doar bucuria cumpărătorului ce părăseşte acest magazin încântat şi mulţumit.
-      Va mulţumesc
-      La bună revedere domnule.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017

 

canioane paralele

ingandurati si absenti trecem prin viata fara sa vedem urmele ce ne apropie si ne despart asemeni meandrelor cazute in dizgratie

singuratatile isi croiesc drum ferindu-se din calea altora, apropiindu-se tangential pana la linita de acceptabilitate

privita de sus viata e o serie de canioane ce nu interfereaza decat rareori pastrandu-si zonele de umbrire departe de ochiul iscoditor al luminii

daca universul si-ar pune in gand sa rezolve problema sufletelor pereche, s-ar crea o busculada si o framantare ce-ar arunca lumea intr-un sfarsit apocaliptic

va rugam sa pastrati distanta regulamentara si sa nu depasiti linia galbena deoarece se apropie in viteza cuvantul singuratate

A fost odată că niciodată

   

Povestea spune că împărăteasa ori de câte ori se pregătea să părăsească apartamentele îşi întreba oglinda :

“Zi-mi, oglindă-oglinjoară, cine e cea mai frumoasă din ţară?”

iar oglinda îi răspundea invariabil:

“Tu eşti, Crăiasă, tu eşti cea mai frumoasă!”

Şi împărăteasa trecea în sala de bal pentru a asista la serată şi pentru a deschide balul cu primul dans. Dar povestea este poveste şi prinţesele din zilele noastre nu ies din baie până când oglinda nu le dă asigurări că totul este în ordine. Şi dacă ar fi toate oglinzile prevăzătoare ar fi şi mai bine pentru că le-ar putea spune din timp “frumoasa mea prinţesă, peste două zile şi trei ore o să îţi apară o zgaibă mică pe obrăjorul drept aşa că trebuie să te îngrijeşti şi ar fi bine să începi tratamentul cu Gerovital”. Dar timpurile cu oglinzi fermecate au apus şi oglinzile noastre nu sunt prevăzute cu puteri clarvăzătoare aşa că surprizele pot apare atunci când te aştepţi mai puţin. Ca acum trei zile când îmi propusesem să ies la plimbare prin City Mall ca să văd ce mai spune şi ce mai poartă lumea. Şi nici nu s-a terminat apelul că vocea Monicăi a şi răspuns: Da merg. Parcă îmi citise gândurile, sau poate că atât aştepta. Aşa că ne-am dat întâlnire în fosta staţie de tramvai urmând să plecăm împreună mai departe. Abia aşteptam ziua mult visată când o furnicătura şi o usturime ca o părere a început să-şi facă de cap pe obrazul stâng chiar sub buza de jos. Am dat fuga la oglindă să văd care e motivul. Dar nu mică mi-a fost spaima şi deznădejdea când am văzut cum un por se umflă ca un vulcan sumeţindu-şi capul albicios. Am îngheţat şi de spaimă nu mai putea nici măcar să gândesc. Am sunat-o imediat pe Monica să-i spun că nu ne mai putem bucura de frumoasa şi încântătoarea plimbare pentru că un neruşinat de coş s-a găsit să-mi strice bucuria. Dar de la capătul celălalt vocea Monicăi gâlgâia de râs:

-              Să înţeleg că nu ai în casă loţiunea minune ce te scapă de necazuri?

-              Ce loţiune întreb eu cu naivitate

-              Păi GerovitalStop Acnee

-              Şi e bună?

-              Mai întrebi? O game de produse create de specialişti special pentru noi tinerii. Uite ce spune prospectul “Gama Gerovital Stop Acnee este dezvoltată ca o gamă completă pentru problematica tenului gras acneic, având produse complementare care trebuie folosite conform unei scheme de tratament. Ordinea etapelor de utilizare este sugerată prin cifrele de pe eticheta produselor:

-              1 – curăţare / purificare;

-              2 – acţiune / tratare;

-              3 – mascare / camuflare.” Deci această gama este exact ceea ce îi trebuie unui tanăt pentru a avea o piele frumoasă, plină de prospetine. Şi nu numai că te scapă de necazuri dar au şi soluţia de moment căci dacă ai nevoie, cu crema numărul 3 poţi camufla năzdrăvanul ce te supără astfel încât să nu se vadă.

-              Ar fi bine dacă aş avea-o, dar cum să ies din casă în halul asta?

-              Hai că trec eu şi îţi aduc toată gama ca să fii în siguranţă poimâine când mergem la plimbare. Şi ca un făcut acum vorbeam cu Bogdan care era împreună cu Horia Pătraşcu şi mi-a spus că şi ei se gândeau să facă o plimbare aşa că i-am spus de întâlnirea noastră şi i-am sugerat să mergem împreună

-              Cum? Horia?

-              Nu doar Horia. Bogdan, Horia şi noi două. Pot spune că aşa a fost să fie.

-              Bine dar Horia… de când aştept un astfel de prilej.

-              Ei uite că prilejul s-a ivit. Eu închid ca să am timp să mă îmbrac şi să vin să îţi aduc gama Gerovital. Cu cât mai repede cu atât mai bine.

-              Mulţumesc Monica. Nu ştiu ce m-aş face fără tine.

-              Păi doar de asta sunt prietenele pe lume.

-              Mulţumesc.

Tot ce a urmat a fost un vis frumos. Chiar nu credeam, că un năbădăios de coş poate fi oprit din exuberanţa sa obligându-l să dea înapoi. Şi nu numai că producătorii folosesc numai ingredient de ultima generaţie dar pot să vă mărturisesc şi eu despre eficacitatea demonstrată. Deci după cum spuneam plimbarea a fost un vis; mallul forfotea de oameni în căutarea unui produs sau a unui serviciu, vitrinele arătau incredibil prezentând ultimele modele, parfumurile treceau molcom printre noi câştigând pariuri numai de ele cunoscute şi cel mai important lucru e că eram împreună. Eu, Horia, Monica şi Bogdan. Ce-mi puteam dori mai mult de atât? Nu vă spun că lângă trenuleţul galben am început să ne copilărim suind şi coborând din vagoanele staţionate şi Horia a scos telefonul şi a strigat: “Gata de selfie?” şi în aceeaşi seară a postat fotografiile pe facebook şi Instagram. Cu siguranţă că multe dintre colegele mele vor spune că toată lumea îşi face selfie acum, dar eu eram cu Horia, Monica şi Bogdan şi toată lumea era a noastră. Ca să mă credeţi că nu mă laud o să adaug şi una dintre fotografile făcute atunci, cu noi patru în faţa vitrinei.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017

Case frumoase pentru oameni fericiți

Zilele trecute m-am intalnit cu un amic cu care nu ma vazusem de mult si ca sa reinnodam firul am inceput sa povestim de una de alta si printre alte nimicuri din viata curenta m-am trezit ca spun:
- Stii Maline, zilele trecute am vazut intr-un ziar londonez o reclama la o casa de caramida situata in apropierea Londrei la circa 40 de kilometri si care arata inca bine. Partea haioasa e ca pretul de vanzare era de numai o lira si stateam si ma gandeam  cat oare poate sa coste o renovare ca sa o poti face locuibila? Stii bine ca nu sunt milionar dar cred ca cu cateva mii de lire poti sa o faci placuta si locuibila, atat ca sa o inchiriezi cat si sa poti petrece acolo o vacanta cand ti se face dor de duca.
- Nu stiu cate stii tu Aristide, dar cred ca mai bine apelezi la serviciile unui evaluator si el iti poate spune cu exactitate ce include “mica ta renovare”.  In primul rand trebuie sa cunosti legislatia tarii si a zonei, apoi trebuie sa afli ce stipuleaza planul de urbanism pentru zona respectiva, daca ai voie sa renovezi si ce materiale poti sa folosesti atat la interior cat si la exterior. Daca este o cladire de interes national, regional, zonal sau nu pentru ca in fuctie de toate aceste detalii poti incepe sa cauti o firma care sa iti avanseze o cifra de afaceri de la care poti pleca. Apoi trebuie sa ii spui firmei de proiectare ceea ce doresti sa iasa din ceea ce ai deja si firma, plecand de unele proiecte din portofoliu, iti poate prezenta trei sau patru proiecte case sau daca nu, iti poate personaliza proiectul adaptand toate solutiile la casa existenta si la doleantele tale. Apoi mai trebuie sa iei in considerare si incadrarea locuintei in mediul inconjurator pentru ca o casa proiectata pentru secolul trecut nu suporta prea multe elemente decorative si de mobilier moderne sau moderniste asa ca firma o sa iti propuna si un stilist care sa imbine in mod placut arhitectura exterioara cu elementele constructive si decorative si terminand cu amenajarea interioara si exterioara. Poate ca la exterior iti doresti o pergola de umbrire sau un foisor pentru servit masa, poate ca iti doresti sa adaugi un semineu sau sa adaugi obloane la ferestre sau poate vrei sa imbraci casa in iedera. Dar sunt atat de multe elemente care pot face atractiva o locuinta incat numai o firma iti poate oferi toate detaliile atat in 2D cat si in 3D. Dar inainte de toate trebuie sa vezi cat este impozitul si la cat vor ajunge taxele pentru locuinta, pentru proiectare si renovare.
- Maline, cu o astfel de expunere reusesti sa darami toate castelele de nisip.
- Aristide, rostul meu este sa incerc sa iti prezint cam ce inseamna un proiect si realistic vorbind, tu poti sa cumperi casa englezeasca cu o lira dar pana la final s-ar putea ca valoarea lucrarilor si taxele incluse sa se ridice la cateva sute de mii de lire. Si mai ramane un mic dar semnificativ amanunt: ce te faci daca municipalitatea te obliga sa folosesti doar materiale asemanatoase perioadei de constructie si la final te obliga sa permiti introducerea locuintei in circuitul touristic doar pentru ca intr-o vara “cineva” a scris, a compus sau a pictat in acea locuinta care apartinuse unui aristocrat indragostit de arta?
- Pai daca tot ma vor oblige sa o inscriu intr-un traseu turistic, atunci parte din venituri imi vor reveni de drept.
- Asa e, dar parerea mea e sa te gandesti ca “uneori visele intrec cu mult realitatea distrugandu-ti viata”
- Si ce ma sfatuiesti?
- Eu cred ca cel mai bun lucru pe care poti sa il faci este sa contactezi o firma de imobiliare si sa incerci sa gasesti un loc de casa asa cum crezi ca te-ar face fericit.
- Pai daca ar fi sa aleg, cred ca o poiana sau o zona mai impadurita ar fi excelenta, departe de lume dar nu complet rupta de civilizatie.
- Daca reusesti sa alegi locatia, urmatorul pas este sa contactezi o firma de proiectare careia sa ii pui la dispozitie toate elementele: suprafata, distantele de la utilitati si dispunerea acestora in spatiu, daca se poate si o ridicare topografica daca te decizi pentru o zona de deal sau care poate cuprinde denivelari si la urma o lista cu toate cerintele tale.
- Pai cerintele mele sunt simple.
- In constructie si cu alte cuvinte in proiectare nu exista simplu, exista ceea ce vrei si ceea ce se poate din punct de vedere legal si constructive. Tu spui cam ce ai vrea si ei decid ce se poate si cum se poate din punct de vedere al solutiilor constructive. Arhitectul si inginerul constructor vor lucre pentru a-ti oferi satisfactie maxima.

- Pai…
- Aristide, trebuie sa sti daca vrei o casa moderna sau o casa clasica, daca vrei o casa de vacanta sau o locuinta semipermanenta, daca vrei cu terasa sau cu acoperis in panta, dupa care poti opta pentru parter si etaj sau parter si mansarda locuibila, sau parter si pod ca spatiu de depozitare… trebuie sa spui daca vrei garaj la nivelul solului sau subteran, daca vrei sa ai beci sau nu, daca vrei sa ai utilitati interioare sau combinat interior si exterior, daca vrei pereti grosi sau subtiri, ferestre mari sau mici dispuse ordonat sau aleatoriu, daca vrei suprafete drepte sau curbe. In functie de toate aceste elemente pe care trebuie sa le ai deja in minte (sa poti vizualiza casa), firma iti va propune un proiect de casă personalizat sau unul din portofoliu. Important e sa vrei dar si mai important e sa stii ce vrei.
- Maline, m-ai dat gata. Niciodata nu am gandit ca un vis poate sa prinda viata si consistenta atat de repede.
- Si tot ceea ce am facut eu, nu a fost decat sa te ajut sa iti conturezi visul.
- Nici nu stiu cum sa iti multumesc.
- Pai daca o sa vin la inaugurare si o sa putem sa mai povestim si la un pahar intr-o seara rece in fata unui semineu atunci ma declar multumit.
- Si daca tot ai punctat atat de bine toate detaliile nu ai cumva si o firma de proiectare?
- Fara sa fac reclama directa sau mascata pot sa iti recomand firma AIA Proiect

despre care pot sa spun ca: “AIA Proiect pune la dispoziția beneficiarilor o colecție de proiecte case optimizate sau personalizează casa în funcție de amplasament și așteptările proprietarului. Pentru a ajunge la casa mult visată, trebuie parcurse câteva etape importante atât din punct de vedere al construcției, cât și legal. Echipa AIA Proiect poate parcurge toți pașii necesari pentru a oferi valoare unei case la momentul preluării de către viitorul locatar și oferă suport pe toată perioada pre- și post-execuție. Punerea în valoare a amplasamentului începe de la deplina înțelegere a ideilor beneficiarului și se încheie cu verificarea implementării tuturor cerințelor de către constructor. Avem în echipă chiar și un evaluator ANEVAR, care poate calcula valoarea edificiului la momentul finalizării sau în oricare alt moment.”
- Multumesc Maline. Uite cum o “banala intalnire” poate sa aduca un strop de liniste si lamurirea unui vis ce poate deveni realitate.
- La revedere.
- La revedere si tinem legatura.
- Bineinteles.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017

sin titulo

uitaţi-mi zborul şi făceţi-vă că n-aţi văzut
mi-s ţările doar pete de culoare
din neuitarea mea să faceţi casă
şi să v-ascundeţi ce-aveţi mai de preţ în ea

uitaţi-mi fuga şi făceţi-vă că n-aţi văzut
mi-s urmele fuior de fum pe cerul verii
o amintire caută să mă îmbie
să-i dau tărie ca să-nfrunte lumea

uitaţi-mi viaţa şi veţi spune-aceleaşi vorbe
din aşteptări tăcerile-or să plece
cuvintele vor şchioapăta pe-alei uitate
şi toamna s-o-mbrăca în haina-i rece

Hurom HZ Alpha – mai mult decat un storcător, un stil de viață sănătos!

          Hurom next generation! Have you ever experienced (or maybe you’re going through it now)

          Nu, nu trebuie să spui da sau nu. Important e să ştii că există şi această posibilitate. Şi dacă e adevărat că fiecare film bun are o continuare, iată că natura, care este cel mai mare regizor s-a dat la o parte pentru a face loc acestui “mic” dar inestimabil prieten oferit de Hurom România.

          Orice bucătărie foarte bine dotată nu poate spune: “gata nu mai vreau nimic”  până când nu se vede împlinită cu această mică bijuterie.

Pentru că această bijuterie nu este un simplu storcător ci rezultatul a peste patruzeci de ani de cercetare atât în studierea proprietăţilor sucului obţinut prin presare la rece cât şi a calităţii materialelor folosite. El este aliatul de nădejde ce te va ajuta atât pe parcursul dietelor cât şi pentru menţinerea corpului într-o formă bună, oferindu-vă dumneavoastră, copiilor şi bunicilor tot aportul necesat de minerale şi vitamine. Un fruct sau o legumă nu înseamnă doar ronţăitul sau mâncatul ci şi deliciul unui smoothie dedicat zilelor caniculare, o supă rece, un suc sau pulpa pasată pentru masa bebelui, o îngheţată sau chiar un şerbet şi lista poate continua.

Veţi spune că poate nu-i momentul, dar proverbul ne învaţă că  ceea ce poţi face azi nu e bine să laşi pe mâine. Carpe diem, cum ar spune bătrânul latin dar de ce să nu te bucuri de plenitudinea acelei clipe însoţit de un pahar de suc?

„Vrem o ţară ca afară!” sau „Schimbarea începe aici şi acum!” dar de ce să aşteptăm de la alţii schimbarea când putem să începem noi, schimbând ceva în interiorul sau în jurul nostru.

O lectură plăcută, un joc de cărţi, un puzzle şi orice altă activitate concepută pentru a destinde şi relaxare poate şi merită să fie acompaniată de un pahar de sănătate produs cu „Cel mai nou storcător prin presare la rece, Hurom”.

Orice zi poate fi o zi a recompenselor, dar tradiţionaliştii pot opta pentru o zi aniversară, o zi onomastică şi cel mai târziu pentru a-i sulfa la ureche lui Moş Crăciun ca să treacă şi pe la “Magazinul minune” pentru că surprizele şi promoţiile se ţin lanţ:

                Moş Crăciun, Moş Crăciun ştiu că eşti darnic şi bun

                Şi mai ştiu că pregăteşti pentru toţi daruri regeşti...

Fie iarna cât de grea, sucuri proaspete vom bea şi conform dictonului nostru: „cu până la 6 ori mai multe vitamine, minerale şi enzime”.

La mulţi ani cu bucurie!

Casa, casă să va fie

Masa, masă să rămâie

Iar în jurul ei să fie

Oameni buni de omenie

Să v-aducă Moş Crăciun

Un Hurom că-i cel mai bun.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017

prea scurtă pentru a fi povaţă

fiecare îşi poartă în sine veşnicia

dar de cele mai multe ori se uită dincolo de cuvinte

şi nu caută ce-i trebuie ci doar ce crede că îşi doreşte

unde îţi este inima? ai întrebat

şi toate temerile s-a răscolit  ca pulberile înălţate-n fapt de seară

pentru că nu mai ştiam pe unde îmi pribegeşte inima

fusese o vreme când umblam nedespărţiţi

apoi eu m-am oprit învârtind roata olarului în gol

iar ea a plecat să mă-ntregească şi să mă aducă acasă

m-am ridicat, mi-am adunat cuvintele

şi-am ieşit trecând dintr-o viaţă în altă

căutând-o şi povestind-o în cuvinte puţine

nu îţi dori ceea ce nu-ţi trebuie

şi nu lua cu ţine mai mult decât poţi duce

pentru că inima va face pace încălzindu-ţi bătrâneţile