ce e val ca valul trece

picioarele calca apasat sa-nfunde paiele in lut

sudoarea vine ca o binecuvantare

sa-nmoaie lutul si sa curete piciorul ostenit

pamantul aluat e pus in forme la dospit si la uscat

cui nu-i place sa se ascunda-n afund de pamant in bordei

acolo unde soarele nu poate sapa la temelie

isi alege loc curat, pune piatra peste piatra

si ridica zid din lutul aspru, uscat si putin crapat

la usi si la ferestre pune capriori si buiandrugi

sa lase soarele sa intre ori de cate ori

nu-si doarme osteneala printre nori

si luna buna ce-ti arata drumul daca trebuie sa fugi

pe frunte ii aseaza cusma de sindrila

si ploaia nu ii cata sfada cat ar fi de-nfuriata

si nici zapada cat de grea s-arata

numai prin turturi se agata cateodata

prin horn ii iese prima-nchinaciune

tot cetina si smirna si tamaie

sa stie Domnul ca si-l locu’acela

e-o mana si un suflet de-omenie

tacerile le muruie in zid de aparare

si-n stalpul de cerdac descantecul isi scrie

acum doar moartea o sa dea tarcoale

sa-si ia tainul cand o fi sa fie

prin arsite si geruri si uitari

istoria isi scurge nsipul din clepsidra

din casele ce au adapostit povesti de viata

doar colbii amintirilor mai bat carari