Postări
fiecare isi ia
trusa, sevaletul si scaunelul
isi alege, locul,
lumina si subiectul
si-si vede de
lucrul sau
cu migala
infloriturilor din miniaturi
ca de obicei eu
voi picta o durere
ceva
nedefinit in partea dreapta sub omoplat
ca o coasta
ce a crescut anapoda
cu tot cu sulita
ei
lipita cu sange
de locul gol
tu ai desenat un
stol de grauri
dusi de vant de
colo colo
fara sa-si poata
face cuib niciunde
si ouale cad
incondeind pamantul cu zadarnicia creatiei
intr-un continuu
suspin de usurare
fiecare sevalet
priveste cu uimire cuadratura orizontului
si unghiurile de
culoare ce se desprind
odata cu fasiiile
de aer
dincolo de
durerea mea si de graurii tai
se intinde stepa
amintirilor
ce cade sub
incidenta focurilor
greu de stavilit
intracranian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu