sa le fie de bine

de undeva de departe se aude neîntreruptul oftat. Zic eu ca e oftat dar nu stiu cu ce as putea asemui sunetul facut de scuiparea acelei caramizi ce iese din gatul fiecarui om. Despre ce este vorba ? nu o sa va vina sa credeti, dar poate ca nu-i prea tarziu sa credeti fara sa vedeti. De unde stiu eu acest lucru ? nu are importanta de unde si chiard aca v-as spune nu o sa credeti asa ca va las cu aceasta necunoscuta majora si cu indoiala unei alegeri : e adevarat sau nu ? nici eu nu pot sa va dau mai multe elemente ajutatoare si nu stiu daca povestea vine din viitorul indepartat, din trecul uitat sau dijn prezentul necunoscut. Cert este ca e adevarat. Despre ce este vorba ? despre omul facator de caramizi. Da. Fiecare om la implinirea unei anumite greutati ceea ce implica o anumita masa critica este setat genetic sa adune, sa fabrice si sa scuipe o caramida cu toate microelementele stranse in corp. Deci au reusit sa creeze genetic o masina de facut caramizi incredibil de valoroase. Din toata masa aceea numita om nu mai ramane decat calciul care e pe toate drumurile, carbonul omniprezent, hidrogen si oxigen, adica un fel de noroi vascos cenusiu ce se strange si se arunca in marele canion orasenesc pentru a fi purtat de apele raului catre delta ce margineste orasul continent. Deci despre ce este vorba pana la urma ? fiecare om care atinge o masa critica, este somat printr-o scrisoare oficiala sa se prezinte la Casa Caramizilor de Aur pentru a-si depune obolul pe altarul colectivitatii inmultind bogatia materiala si spirituala a umanitatii. Fiecare noua caramida astfel obtinuta este trimisa pe santierul patriei pentru a se ridica alte si alte edificii. Numai un rauvoitor poate spune ca omul e un nimic neutilizabil. Nu. Fiecare om reprezinta o particica din marele edificiu numit umanitate creatoare. De cand functioneaza acest program? Nimeni nu ar putea sa mai spuna, dar daca ai privi in ansamblu imensitatea patriei-oras-continent cu toate edificiile sale nu poti ramane indiferent si nici nu-i poti nega maretia. La ce se rezuma procesul o sa intrebati ? pai e cat se poate de simplu. Fiecare om chemat la Cara Caramizilor de Aur isi ia la revedere de la cei cunoscuti si de la apropriati dupa care intra in transportubul destinat sa deserveasca destinatia finala si priveste cu mandrie cum totul ramane in urma ca o umbra pe peretele transportubului. Ajund in Casa Caramizilor de Aur este luat in primire de o intreaga echipa de robotei care il pipaie, il inteapa, ii fac tot felul de analize pentru a determina cu exactitate continutul, aportul de elemente ca sa spunem mai bine, dupa care este insotit catre cuva de nastere. Impropriu este denumita asa dar nimeni nu stie de ce are totusi numele asta. Omul este dezbracat de salopeta si se aseaza confortabil in cuva moale. O multime de fire leaga senzorii implantati in piele de tab;loul de comanda si singur, de bunavoie ca un act de suprem omagiu adus umanitatii apasa butonul aparatului de monitorizare a nasterii. Ce se intampla in acest timp e greu de spus pentru ca nimeni nu a considerat necesar sa inregistreze trairile si emotiile din timpul acestui act suprem. Cert e ca omul se dezumbla incet-incet ca un balon si din gat incepe sa apara forma paralelipipedica a caramizii ce inglobeaza in volumul ei toate elementele/microelementele ce alcatuiesc, trupul, sufletul, cugetul si ratiunea acelui donator. Si vezi cum incet-incet din gatlej iese caramida elementelor putin insangerata pentru ca totusi nu tot sangele reuseste sa se lepede de elementele sale si gatlejul torturat de nasterea acestei caramizi tot mai sangereaza putin. Astfel ca la sfarsit, cand caramida cade asemeni oului in cuibar, din buze nu mai ramane decat o urma noroioasa care este stearsa delicat cu un presotampon. Noroiul denatorului este adunat din cuva si aruncat in Marele Canion iar caramida nou ouata este luata cu grija si expediata acolo unde trebuie.

Vluap, vluap, vluap…

Fiecare om este dator sa-si aduca umila sa caramida-contributie la maretia rasei sale ceea ce inseamna de fapt maretia greu de atins in acest univers.

Vluap, vluap, vluap…