un camp de eoliene

intrebarile ies la suprafata incolacind firele tacerilor

de ce? cum ? cand ? unde ?

frica naste din samanta sau e perena ?

e scrisa in genomul animal ?

nu stiu daca o trestie se teme ca v-a fi franta

dar in ochi poti citi teama,

dorinta de a o rupe la fuga,

ca o izbavire din ghearele lasitatii

eliberare ce istoveste

si daca loveam eu primul ?

cuvintele de multe ori dor mai tare 

de aceea am grija si la maini si la cuvinte

sufletul meu e un camp cu eoliene

ce nu raspund la violenta

ele se invart si transforma ura

in ceva bun

dar si mortal in acelasi timp

nu as sfatui pe nimeni sa-ncerce cu mana

puterea ce zace in bateriile pline