culorile curcubeului

Doamne, tu ai facut lumina dupa chipul si asemanarea ta

dar eu, eu ce vina am ca toate culorile

ma risipesc inainte de a se uni

pentru a da lumina alba ?

fara de voie o pata de rosu iese la iveala

colorandu-mi minciunile

si neputinta

galbenul cuprinde ochiul urii

lasand ceata invidiei sa puna putin rosu in galben

verdele indiferentei creste ca iarba necosita

batucindu-se peste carari neumblate

albatra e intinderea neincrederii

si a spaimelor

dar Doamne mirosul violetelor

iese ca puroiul violentei

ce aduce a patima

si a obisnuinta

cineva aduce moartea aproape

dar totusi sunt inca albastru inchis intr-o colivie de carne

intunecata

pana la moarte nu-i decat o rasuflare

aduna-ma din culori Doamne

si reda-ma mie

curat

si luminos