omul sarcofag

“o furnică duce-n spate un grăunte jumătate”

fiecare om are în bagaj măcar un set de amintiri și o mână de prieteni

sau dacă nu prieteni măcar cunoscuți în preajma cărora te simți bine

și ști că poți lăsa garda jos fără să fi luat prin surprindere

ei bine, sacul meu de călătorie e gol

amintirile mele se rezuma la o nuanță, un gust, un parfum

și foarte multă liniște, obositor de multă liniște

ca și cum lumea ar fi un film mut în care ești obligat să joci

numai că filmul meu este atât de vechi încât majoritatea contururilor s-au șters

viața mea este o linie simplă, fără arabescuri, fără sinusoide

și dacă logica ar permite 

aș spune că e o linie fără puncte

fără conținut dacă vrei

sunt un container gol ce adună resturi de momente

sufletul meu așteaptă asemeni sarcofagului

povara sicriului ce va purta

o lume rătăcitoare

și pustie.